Cum de am ajuns noi sa avem o Creperie? Prietenii stiu déjà, iar povestea, asa pe scurt, a ajuns destul de celebra in presa. Insa rasfoind din cand in cand pe aici veti afla care este legatura intre caramelul sarat, regele Arthur, les galettes completes, casele-insula si dansurile celte.
Intr-un cuvant, o nunta. Desigur ca nu orice fel de nunta, ci o nunta cu mare talc si unica pe lume, care a avut loc intr-un catun inconjurat de ape in Bretagne.
Pe langa ca nunta asta a adus impreuna o gramada de oameni minunati raspanditi prin toata Europa si a unit o pereche de ti-e mai mare dragul, a fost prilejul perfect pentru a intra in poveste. Pentru ca, sa fim sinceri, Carnac e faimos pentru megalitii sai, dar nu era in planul de calatorii pe urmatorii trei ani. O intamplare frumoasa si deloc intamplatoare a facut sa ajung la nunta aceea si iata cum cele trei zile s-au intins repede pe doua saptamani, si tot nu a fost de ajuns. Eram in sudul Bretagne, in zona care se numeste Morbihan, nume care vine de un golf mare cu tarmuri franjurate si sute de insule adapostit pe coasta de sud vest a Frantei. Statistic vorbind, Bretagne este regiunea cu cea mai mare lungime de litoral a Frantei, asta explicandu-se prin dantelaria coastei si numarul mare de insule – insa cui ii pasa de cifre cand ajunge acolo ? Acolo esti pur si simplu perplex in fata raportului tulburator si adeseori provocator intre apa si uscat : e o relatie fascinanta, un mariaj a carui singura sansa este ritmul salvator al mareelor. In functie de momentul zilei, poti ajunge cu pasul sau cu barca dintr-un loc in altul. Si tot in functie de momentul zilei, un peisaj poate fi spectaculos sau cam trist – adica namolos sau inundat de cea mai calma oglinda de apa. Tot omul detine o barcuta, iar barcutele stau parcate, in cea mai mare parte a timpului, in siguranta la sol. Adica asa :
Dupa cateva zile te obisnuiesti cu peisajul, si incepi sa intelegi felul in care sunt construite strazile si podurile. Pe harta, distantele par foarte mici si tara este de basm, cu satele ei serene; dar masina sau bicicleta sunt esentiale, pentru ca 3 kilometri intre un sat si celalalt pot insemna un ocol de vreo 10 pana la primul pod care sa te treaca peste apa. Oceanul se insinueaza subtil in tarm, pana hat departe, si intinderile de ape ajung pana la multi kilometri in interior. Cuvantul « loch» este unul foarte iubit in Bretagne, pentru ca vine din vechea limba galica si denumeste tocmai aceste mici intinderi de ape, frumoase si tainice, ceva poetic intre lac si mlastina. Avantajul este ca ai intotdeauna o plaja aproape de tine, si te poti plimba ca Moise pe apa destul de veridic, cu niste elegante cizme de cauciuc.
Viata din satuce este uluitoare, casele sunt nespus de frumoase si lumina pare intotdeauna imblanzita de o delicata nota acvatica. Amurgul aici tine loc de yoga, masaj si valeriana, caci te teleporteaza fara gres intr-o uriasa liniste colorata. Iar daca vrei cu adevarat sa te rupi de lume, poti avea, in cel mai sigur secret, insula ta. Voila :
Cei care inca nu se gandesc la pensie si nu se afla in luna de miere vor spune : da, frumos, dar unde e viata ? “Viata” nu e prin cluburi, true. Insa puteti fi siguri ca nu sunteti pregatiti pentru o adevarata petrecere celta: muzica e draceasca, bautura nu se termina niciodata iar mancarea ! – poate ardelenii sa fie cat de cat echipati pentru experienta. Trebuie doar sa stii unde sa mergi si sa nu fii turist cu ochelari de cal : imprieteneste-te cu localnicii, oricat de putina franceza ai vorbi. Sunt expresivi, cu totii cred ca Bretagne este cel mai frumos loc din lume si mai cred si in lucruri supranaturale. Eu m-am indragostit pur si simplu de felul in care statea la povesti un breton foarte mustacios, in timp ce isi turna pahare neumarate din carafa lui de cidru.
Despre gastronomie, mare bucurie : Bretagne e tara scoicilor, a clatitelor, a cidrului si a altor zeci de retete vechi de cand lumea. Les creperies sunt surprize frumoase si vesele pe care le descoperi la tot pasul : cea mai frecventa afacere de familie in Bretagne este clatitaria, si traditia este pastrata chiar cu si mai mare sfintenie decat pizzeria de familie din Italia. In Bretagne oamenii sunt mai putin poluati de turisti decat in alte regiuni din Franta, traiesc dupa ritualuri seculare ce tes uniuni nebanuite intre istorie, legenda si natura, iar gastronomia e o farfurie fireasca, plina de pofte. In seara dinaintea nuntii, gazdele, care se nascusera prin partea locului, au reunit toti nuntasii la o creperie de pe langa Auray. O masa incredibila cu zeci de meseni si tot atatea tipuri de clatite in meniu. Meniul creperiilor este simplu : crepes, galettes si cidru. Pasionatii pot afla mai multe in povestile dedicate clatitelor, sau pe siteul Creperie d’Amour-o sa fac un thread special. O mare revelatie pentru orice gurmand, aluatul tipic crocant de sarasin si infinitele umpluturi de branzeturi, ierburi si carnuri afumate bat de departe cea mai buna pizza-iar eu sunt mare fan pizza. Pur si simplu trebuie sa gusti ca sa crezi.
In episoadele urmatoare despre de ce te intorci in Bretagne, despre magicul din viata de zi cu zi, despre delicatese unice in lume, despre oamenii marii, obsesia stridiilor, crescatoriile de midii si cele mai mari maree din Europa. follow Bretagne tag si facebook
