Exista un drum de-a lungul coastei in Campania pe care am condus poate de zece ori. Ca toate marile frumuseți, e infricosator — stanci abrupte, curbe in ac de par, autobuze venind din sens opus pe drumuri initial construite pentru magari, privelisti extravagante, provocare la tot pasul. Da, despre faimoasa Coasta Amalfitana zic. O iubesc total – desigur, în afara sezonului. Îmi place chiar si parcarea in panta cand ma opresc pentru un aperitivo in Praiano. Dar voi, voi ar trebui sa luati autobuzul, serios. Soferii SITA (compania locala de autobuze) sunt nennfricati si nebuni, ca toti italienii, dar orarul este bun si de incredere.
Ideea este ca mergi pe coasta si de dragul peisajului, dar nu trebuie sa iti scape esentialul: coasta nu este scopul, este doar intrarea. Majoritatea oamenilor merg pe Coasta Amalfitana si se intorc cu Positano. Noi ne intoarcem cu Ravello.
Ravello nu este, tehnic vorbind, pe coasta. Pleci din Amalfi, iei drumul prin Valea Dragonului — ingust, sapat în munte, pe masura numelui — si urci. La aristocratica inaltime de 365 de metri deasupra mării, albastrul este diferit si aglomeratia devine problema altora.
In 1880, Richard Wagner statea in gradinile de la Villa Rufolo zicand: „Am gasit gradina fermecata a lui Klingsor.” A ramas acoli suficient cat sa scrie actul al doilea din Parsifal — o opera la care lucra de douazeci de ani — ai a murit impacat trei ani mai tarziu. De atunci, Ravello s-a autointitulat Orasul Muzicii. În fiecare vară, Festivalul Ravello gazduiește concerte pe o platforma suspendata deasupra Mediteranei, cu cerul si marea drept fundal, si mai nimic pe lume nu poate sa bata asta. Programul il include intotdeauna pe Wagner.
Descoperirea
Cel mai extraordinar moment este Concerto all’alba — concertul de la rasaritul soarelui. Incepe la 5:30 dimineata, pe belvederea de la Villa Rufolo. Muzica însoteste trecerea de la intuneric la lumina, in timp ce soarele rasare peste Golful Salerno. Nu este (doar) o metafora. Este un concert real la care poti participa in luna august, pentru aproximativ 100 € biletul. Valoarea este inestimabila.
Intel
aprilie–mai este sezonul glicinelor. Raiul exista si este pe pamant: Villa Cimbrone si Terasa Infinitului, glicinele revarsandu-se exuberant de-a lungul Aleei Imensitatii. Fara comentarii. Apoi iei loc in Piazza Duomo si nu faci absolut nimic, doar iei o cafea si dolce far’niente. Asta este Ravello si e perfect.
Festivalul Ravello are loc din iulie pana la inceputul lui septembrie. Verifica pe ravellofestival.com data pentru Concerto all’alba — biletele se epuizeaza aproape instantaneu. Daca ma urmaresti pe substack, eu incerc sa anunt datele importante ale sezonului.
Combina cu Amalfi — petrece ziua in orasul superb de jos, apoi urca in Ravello pentru dupa-amiaza tarzie si golden hour. Cand pleaca ultimul autobuz de turisti, piata devine toata a ta. Ultimul autobuz inapoi spre Amalfi e in jur de ora 18:00 — exact momentul gresit sa pleci, dar momentul perfect sa ajungi si sa stai macar o noapte.
