Cam 120 km in sus de Lisabona, pe coasta, Nazaré e luat cu asalt de valuri de turisti doar in timpul zilei, si doar vara. In restul anului vei descoperi un sat alb albastru care nu si-a vandut inca sufletul. E un vechi sat de pescari, cu radacini adanci in istorie.
Pe la anul 700, locuitorii sai se luptau amarnic cu piratii cand un duo legendar a intrat in scena: un calugar si un rege. Regele purta o sabie care vazuse multe batalii, iar calugarul purta o statuie a mantuirii. Roderic, ultimul rege vizigot, s-a stabilit aici impreuna cu calugarul sau si cu o statuie a Fecioarei Maria, adusa din indepartatul Nazaret si salvata de cuceritorii Mauri. S-ar putea sa fi devenit sihastri – sau, cine stie, un cuplu – dar alegerea peisajului a fost perfecta: grota in care se stabilisera oferea o priveliste ce putea mentine vie credinta – sau, de ce nu, chiar pasiunea. De atunci, Nossa Senhora da Nazaré a facut minuni si a vegheat asupra satului.
Nazaré este un loc cu adevarat extraordinar, cu o personalitate pe care ai diagnostica-o aproape ca bipolara. Compus din trei cartiere distincte – Pederneira, Praia si Sitio – si despartit in doua de un promontoriu stancos, insasi geografia sa inseamna scindare. Cand te uiti la ocean, orasul se aseaza, aproape naiv, in stanga acestei stanci formidabile, scaldat in gloria “celor mai bune” plaje ale Portugaliei si luandu-ti ochii cu o explozie de culori. Aprilie, mai, si de fapt orice perioada de dupa jumatatea lui septembrie, iti ofera plaja in cea mai sublima forma a sa.
Petrece o zi pe plaja, cufundat in nisipul stralucitor, ciufulit de vantul sarat, ametit de acel albastru intens. Poti sa-ti pui in cosul de picnic o sticla de Tawny Douro si sa te opresti la Secagem de Peixe. Vechea traditie a uscarii pestelui la soare inca dainuie aici: vei gasi locul chiar pe plaja, iar pescarul si sotia sa sunt mereu acolo, gata sa-ti povesteasca despre adevaratul gust al marii. Poate ca tu nu le vei intelege portugheza, iar ei nu vorbesc deloc engleza, dar cumva povestea ajunge la tine: de secole, surplusul de peste prins in apele din Nazaré este uscat natural, pentru a fi pastrat pentru vremurile in care marea “nu ne lasa sa pescuim”. Pestele este curatat si apoi tinut in apa sarata, dupa care e lasat sa se usuce natural sub soarele purificator. La zece ani de la prima mea vizita, i-am gasit tot acolo. Sper sa fie acolo pentru totdeauna.
Barbatul e volubil si poarta un zambet larg, in timp ce sotia sa ii ilustreaza cuvintele cu gesturi calde, folosindu-si mainile curate, uscate de soare, ca sa-ti arate munca lor. Iti ofera la degustat o sardina tare, sarata, ochioasa; intregul tablou cu sardine extraplate on display pare un Picasso.
Apoi, in orele domoale ale dupa-amiezii, urci la O Sitio, orasul vechi de pe stanca. Mergi cu masina sau cu funicularul, dar nu te grabi pe stradute, mai bine absoarbe linistea si albul modest al caselor. In Portugalia intima, cand ajungi sa intelegi linistea esti cu adevarat initiat: seninatatea e gratie pura.
Piata principala nu e altceva decat o terasa imensa suspendata deasupra oceanului, pazita de Biserica Nossa Senhora da Nazaré . Biserica este frumoasa, insa adevaratul “wow” se ascunde intr-o capela patrata din partea sudica a pietei, cu vedere spre oras. Poti sa o ratezi din cauza privelistilor care iti taie respiratia si se deschid in fata ta din senin – la propriu. Nu o rata. E gratiosa si tacuta ca o binecuvantare, si teribil de frumoasa, toata impodobita cu azulejos (ceramica portugheza pictata, de obicei alba si albastra). Credincios sau nu, te vei ruga cu siguranta acolo, sau iti vei pune o dorinta. Pentru ca daca exista un loc unde dorintele sunt indeplinite, acesta trebuie sa fie.
Dupa nenumarate instantanee, selfie-uri si momente fericite petrecute pe terasa sapata in stanca, ce e mai bun de-abia urmeaza. Cealalta fata a orasului Nazaré – cea salbatica, fascinanta, periculoasa – se dezvaluie dincolo de stanci. Porneste pe drumul spre fort si far, mai bine pe jos, pe poteca de pe stanci spre varful promontoriului. Fascinatia inaltimilor stancoase si a valurilor care se sparg la 100 de metri dedesubt este formidabila. Privelistea deschide unghiuri diferite la fiecare pas; oceanul este feroce. Cand ajungi la fort, poti vedea cealalta parte a promontoriului, plaja de nord, nesfarsita si dramatica.
Personalitatea multipla a orasului Nazaré ascunde un secret in adancuri: un canion subacvatic foarte ciudat – o falie unica, lunga de 230 km si adanca de 5 km, care dicteaza miscarea valurilor catre tarm. Canionul din Nazaré este direct responsabil pentru cele mai mari valuri surfabile din lume. In 2014, a fost inregistrat aici cel mai mare val imblanzit vreodata: 30 de metri, surfat de Garrett McNamara. Surferii stiu despre ce vorbesc, Nazaré este Mecca lor. O ironie extraordinara este ca aceasta emotie mortala functioneaza doar pe plaja de nord, lasand plaja principala a orasului – cea cu barcile si pestele uscat – complet si total in siguranta.
Trebuie sa stai sa vezi apusul la fort. Poate fi foarte vantos sau foarte frig, dar chiar nu conteaza cand esti acolo; te simti nemuritor. Pe muchie de prapastie, cu infinitul ocean in fata, toate culorile se prabusesc peste tine, toate valurile se sparg nebuneste dedesubt, iar in dreapta pandeste o frumusete mortala. In functie de vreme, aceeasi Praia do Norte poate parea rai sau furie, dar e ca in dragoste: tot merita.
