In vechile tinuturi ale Toscanei, intre orasele rivale Siena si Florenta, se intinde glorioasa regiune Chianti – un trofeu ravnit intr-o disputa teritoriala veche de secole. Generatie dupa generatie, dusmania dintre cele doua orase mari a mocnit sub soarele arzator al Toscanei.
Un cocos alb, un cocos negru si o cursa de cai
Disperati sa gaseasca o cale de a hotari, o data pentru totdeauna, cui avea sa-i revina teritoriul Chianti – ceea ce azi numim Chianti Classico -, conducatorii celor doua orase au convenit asupra unei solutii neobisnuite: o cursa de cai. Regulile erau simple, dar fara precedent – doi calareti urmau sa porneasca la drum la primul cantat al cocosului, unul din Siena si celalalt din Florenta. Punctul in care se intalneau avea sa devina granita dintre cele doua orase.
Fiecare oras si-a pus nadejdea intr-un cocos ales cu grija. Siena a ales un cocos alb ca neaua, simbol al puritatii zorilor de zi. Florenta, in schimb, a ales un cocos negru, falnic, cu pene lucioase, intruchipand puterea si nobletea.
Caterina si Leonardo
Pe stradutele pitoresti ale Sienei traia Caterina, o tanara plina de viata, cunoscuta pentru legatura ei aparte cu animalele. Mainile ei blande si vocea calda puteau linisti chiar si cele mai agitate creaturi. Ea a fost aleasa sa aiba grija de Bianco, cocosul alb al carui cantec urma sa dea semnalul calaretului din Siena.
Sub zambetul ei luminos si privirea jucausa se ascundea o hotarare de fier: sa-l pregateasca pe Bianco pentru a-si implini destinul. Ii canta seara de seara, il hranea cu cele mai bune boabe si ierburi, il trata cu atentie, convinsa ca un animal fericit isi va urma instinctele fara gres. Bianco devenise rasfatatul orasului, un simbol alb al sperantei.
Dincolo de coline, in Florenta, Leonardo – un soimar iscusit si enigmatic – isi petrecuse viata in comuniune cu natura. Intelepciunea anilor ii sapase riduri pe fata prelunga, iar oamenii, fie nobili, fie simpli tarani, ii cautau sfaturile. De data aceasta, insa, Leonardo avea in grija nu un soim, ci pe Nero, cocosul negru. Ii vorbea in soapta, ii netezea penele si se straduia sa lege o prietenie bazata pe incredere, convins ca acesta era secretul victoriei.
Gambitul soimarului
Ca sa dea Florentei un avantaj, Leonardo a pus la cale o strategie indrazneata. Stia ca pentru a canta devreme, Nero trebuia mai intai sa simta foamea si intunericul. In ajunul cursei, l-a infometat treptat, apoi l-a inchis in coltul cel mai intunecat al cotetului, acoperindu-l cu o panza moale.
– Dragul meu Nero, i-a soptit el, tu esti sufletul Florentei: puternic, neinfricat si mandru. Maine, cantecul tau va rasuna inaintea tuturor.
Cocosii canta instinctiv la ivirea zorilor, dar Leonardo voia sa-l faca pe Nero sa cante exact cand avea nevoie. Zis si facut. Leonardo a vegheat peste noapte, asteptand incordat primele licariri ale diminetii, exact acel moment cand soarele inca nu s-a ivit la orizont, insa deja intunericul nu mai este atat de adanc. Atunci a ridicat panza care il orbea pe Nero, iar cocosul, brusc, a simtit chemarea adanca a instinctului. Cu pieptul umflat si creasta rosie stralucind, Nero a lasat sa izbucneasca un cantec puternic, ce a spart linistea diminetii si a marcat inceputul cursei legendare.
Cursa
Glasul lui Nero a strabatut colinele Toscanei, iar calaretul florentin a pornit ca din pusca. In Siena, Bianco si-a ridicat glasul abia cateva clipe mai tarziu, cand razele soarelui patrunsesera in cotetul sau.
Drumul prin Chianti era anevoios, cu poteci serpuite si teren accidentat, dar avantajul castigat de Florenta a fost hotarator. Cei doi calareti s-au intalnit in satul Fonterutoli, la doar cativa kilometri de Siena, pecetluind victoria Florentei.
Cocosul negru de pe sticla de Chianti
Planul lui Leonardo a intrat in legenda, iar cocosul negru a ramas pentru totdeauna simbolul regiunii. In 1716, Marele Duce Cosimo al III-lea de’ Medici a delimitat oficial zona de productie a vinului Chianti si a dispus ca sticlele autentice sa poarte o emblema distinctiva – „Gallo Nero”. Si astazi, daca privesti cu atentie sticla ta de Chianti Classico, il vei vedea pe Nero, mascota unui vin la fel de legendar.
